…nu, nu e la țară, e în cartierul Gheorgheni din Cluj-Napoca. Ca extensie a locuinței, a fost constituită Marquiza, acel loc relaxant despre care vă povesteam în primul meu post pe blog. Desigur conțopiștii ar putea cataloga Marquiza drept un balcon pe care am refuzat să-l transform în depozit pentru cartoafe, butoaie cu varză sau alte obiecte scoase din uz, care din diverse motive nu au ajuns la destinația bine-meritată – tomberonul. Ei bine, conțopiștii n-au decât să conțopească în altă parte pentru că Marquiza, și-a câștigat, în cei 3 ani de funcționare, o reputație de necontestat.
Aici îmi savurez cafeaua dimineața, iau micul dejun sau citesc toată ziua în timp ce Aliosha face plajă. Uneori mai prind și câte un recital de pian de la vecina din scara alăturată. Seara, lucrurile se precipită, apare lumea, vin musafiri. Cafele, zaharoze, pișcoturi, omlete dispar fără urmă și sunt înlocuite de siluete blonde și răcoritoare (Ursus, Beck’s sau Perlenbacher) care poposesc până târziu în noapte. Discuțiile se aprind, la fel ca pleiada de lumânări din Marquiză. Aici trebuie menționat faptul că lumânările, în mare parte sunt produse în atelierul propriu. Despre acest aspect nu ar fi prea multe de menționat întrucât atelierul înglobează doar o cratiță pentru topit ceara și câteva sfori pe post de fitile.
Un alt aspect important legat de Marquiză este podeaua de tip „deck” pe care, unii dintre musafiri, “istoviți” fiind, au și dormit la ceas târziu de seară :). Parasolarul este, în egală măsură, un element esențial în Marquiză, deoarece, pe langă funcția sa de bază (care derivă din însuși numele său), permite totodată localizarea Marquizei chiar și din avion! (atunci când este deschis, firește). Din punct de vedere muzical, se recomandă Bliss, Maxie Priest, Gotan Project, Rondo Veneziano, Oriental Lounge și alte nume de gen. Din recuzită, face parte și un clopoțel cu motive celtice primit cadou de la soția mea Simona. Ea poate să vă explice și ce efecte produce acționarea mecanică a acestui instrument precum și motivele pentru care regretă decizia de a-mi fi făcut vreodată un astfel de cadou.
În sfârșit, ne-am pomenit într-o seară că vecinii de vizavi ne “binoclează” aprig. Chiar ne gândeam că vor alerta autoritățile, sau mai grav – ne vor spurca în ședința de bloc – deși nu era dezmăț sau alte nebunii. Am fost foarte satisfăcut câteva zile mai târziu, când în balconul “binoclanților” a răsărit printre sarsanalele depozitate o mică masă de campanie și două scaune pescărești. Apoi s-a repetat figura și un etaj mai sus. Îi văd acum aproape zilnic savurând cafeul matinal și țigara păcătoasă. Priveliștea e deja mult mai frumoasă și cu aer de Paris.
Acuma, întrebarea firească e: Eu iarna ce fac?????
În Norvegia l-am vizitat pe prietenul nostru Tom Erik și pe cățelul său beagle pe nume Boose. Am decis că ne place foarte mult acolo ceea ce reiese foarte clar și din filmulețul de mai jos: