La sfârșitul lunii Mai am primit un telefon: “Alo, sunt Miruna de la TVR Cluj și împreună cu Andrei Biro și alți colegi din redacție organizăm ziua porților deschise pe 1 Iunie. Așteptăm să ne viziteze mulți, mulți copii și ne-am bucura să veniți și voi, cei de la AHS”. Am promis că vom merge și ne-am ținut de cuvânt :). A fost o experiență fantastică și pentru copii dar și pentru noi. Nu vreau să insist acum pe ceea ce este deja evident în poze (zâmbete, fericire, curiozitate, prietenie, inedit etc.) ci am să vă povestesc lucrurile pe care le-am simțit noi acolo, lucrurile “din spatele camerelor”, lucruri subtile dar cu foarte mare semnificație.

Cu ani în urmă, era dificil să mergem cu copiii în locuri noi, cu oameni noi. Frica, lipsa predictibilului, contextul necunoscut îi făceau pe pitici să plângă, să se sperie, să țipe, să fugă. Expresia suferinței era vizibilă pe chipul lor. Ne doream să facem ceva ca să-i obișnuim dar nu știam ce. Nu găseam nici în cărți prea multe idei. Nici în discuții cu alți profesioniști. A fost frustrant pentru noi să nu știm ce să facem. Apoi treptat, ne-am dat seama că pentru orice om de pe lumea asta, este la fel. Multora ne este frică de situații noi, de schimbare, de decizii importante, de ieșirea din zona de confort. Însă toate astea sunt mai ușor de depășit când le împărtășim cu prieteni, cu oameni în care avem încredere, cu cineva care ne ascultă, care ne pune o mână pe umăr sau care ne îmbrățișează. Și atunci am spus așa: de ce n-am proceda așișderea și cu copiii noști?

A fost momentul în care obiectivele terapeutice atent selecționate prin lupa specialiștilor au rămas în picioare, dar au trecut în plan secund. Cel mai important lucru pentru noi, la AHS a devenit relația. Relațiile cu copiii, relațiile dintre copii, relațiile dintre noi. Acum, legătura emoțională, sufletească este mijlocul prin care intervențiile terapeutico-educative ajung la copii, la părinți și la noi :). Treptat, totul s-a schimbat. Prin relații am ajuns la încredere. Copiii au încredere în noi iar noi avem încredere în ei. Pentru Zoli, unul dintre piticii care a fost duminică în vizită la TVR, la un moment dat a fost mai greu: s-a speriat când am intrat într-un platou, a început să plângă, să bată în retragere. Dora, terapeuta lui, l-a urmărit cu privirea dar ni s-a adresat nouă, celorlalți – “dacă noi o să intrăm în platou, va veni și el pentru că o să capete încredere”. Și exact așa a fost. Zoli a luat-o de mână pe Irina și după câteva minute au apărut, s-au așezat la pupitru și au povestit despre anotimpuri, lunile anului și zilele săptămânii.

Tot duminică am înțeles că piticii noștri știu să ceară, să ofere și să primească afecțiune. Nu au ezitat să le îmbrățișeze pe Miruna, pe Elena și să le spună, în felul lor, că se simt în siguranță alături de ele. Iar ăsta e un lucru pe care noi ne concentrăm din ce în ce mai mult – să-i încurajăm să interacționeze cu cât mai mulți oameni, să extindem baza de siguranță ca să devină cât mai independenți. Am mai aflat că, deși unii nu vorbesc, ei știu cum să te facă să înțelegi ce vor, ce nu vor, ce e prea mult pentru ei. A fost și este o muncă pas cu pas, zi de zi, lună de lună, an de an. Și ei și noi, am învățat împreună despre răbdare. Astfel, 1 Iunie 2014 a fost pentru noi cu mult mai mult decât o vizită într-un loc nou. A fost o zi în care am mulțumit prietenilor de la TVR Cluj care ne-au arătat că dincolo de simpla acceptare există și invitație la participare, la schimbare în bine! Și în același timp, a fost o validare foarte importantă prin care am înțeles că e bine ce facem alături de copiii pe care îi avem în grijă.    

În munca noastră la AHS, există uneori momente în care nu știm cum să procedăm. Ceea ce funcționează cu un copil se dovedește complet neproductiv cu altul. Fix ca în viața de zi cu zi! Dar ceea ce funcționează întotdeauna, cu orice copil este relația emoțională autentică, sănătoasă, la care nicio dizabilitate nu poate ajunge. Fix ca în viața de zi cu zi!